Voi începe analiza acestei perechi valutare cu aspectul fundamental, afirmând că perechea a fost influențată în ultima perioadă de trei factori, și anume:

1. Deciziile băncilor centrale. Dacă ținem cont de procesul-verbal al ultimei ședințe FOMC, dolarul american a avut motive de apreciere. Reuniunea a confirmat creșterea încrederii membrilor în ceea ce privește necesitatea majorării ratelor, căci inflația de bază și-a atins obiectivul, depășind în cele din urmă 2% (atingând 2,1%). Acest lucru contrastează cu Banca Japoniei, unde guvernatorul Kuroda a reiterat necesitatea stimulării monetare până la atingerea obiectivului, sfidând speculațiile pentru o retragere timpurie a stimulului.

2. Războaiele comerciale. Sau, probabil mai bine spus, înțelegerile comerciale. Căci, după ce SUA și China au amplificat retorica, săptămâna trecută s-a vorbit despre înțelegeri. Schimbul de amabilități dintre cele mai mari economii mondiale a ajutat, de asemenea, Japonia, a treia economie a lumii. În plus, Trump se gândește acum să se alăture Parteneriatului Trans-Pacific, atât de drag Japoniei, iar schimburile ulterioare ar înseamna o cerere mai redusă pentru yeni, moneda de refugiu extremă.

3. Situația din Orientul Mijlociu. Tensiunile cu privire la Siria și temerile legate de un posibil conflict dintre SUA și Rusia au fost inițial un factor al aprecierii yenului. Totuși loviturile cu rachete date de către SUA, Marea Britanie și Franța după atacul cu arme chimice al regimului Assad au fost destul de prudente și nu ar putea exista acțiuni suplimentare.

Presupunând că nu vom asista la o escaladare suplimentară a situației din Orientul Mijlociu, rămâne de văzut cum își vor pune amprenta pe evoluția ulterioară a perechii evenimentele de săptămâna aceasta, respectiv vânzările cu amănuntul din SUA (cifrele mai bune (+0,6%) decât așteptările (+0,4%) pe martie venite ieri nu au dat un impuls dolarului) și discursurile a nu mai puțin de 6 membri FED (unii dintre ei vor vorbi mai mult decât o dată), dintre care se distinge cel al lui John Williams (care a fost promovat de la San Francisco la New York, devenind de-facto nr 2).
Trecând la grafice, voi începe cu ceea ce spuneam data trecută: ”Privind la graficul weekly observăm că linia galbenă a trendului mare descendent a fost confirmată, prețul menținându-se însă sub nivelul fibo 61,8 al creșterii mai-decembrie 2016. O trecere confirmată peste acest nivel va deschide calea către 50,0, sau chiar cel de 38,2 (dacă însă mișcarea de apreciere va fi destul de rapidă), pe unde trece acum linia de rezistență a canalului mare descendent început în 2017”. Deocamdată prețul a trecut peste nivelul menționat, creșterea oprindu-se deocamdată sub fibo 50,0. Rămâne de văzut dacă 61,8 devine suport dând astfel posibilitate perechii să treacă ulterior peste fibo 50,0 și să atingă fibo 38,2.

Pe graficul daily, se observă că prețul a confirmat suportul de la 106,70, care este totodată nivelul fibo 23,6 al scăderii ianuarie-martie de anul acesta. Creșterea ulterioară s-a oprit la limita inferioară a zonei de rezistență 107,75-108.35, aflată în jurul nivelului fibo 38,2. Revenirea cotației aproape de suport va face acum mai interesantă bătălia dintre cumpărători și vânzători, raportul risc-recompensă din această zonă fiind favorabil în ambele direcții.

Iar asta se vede cel mai bine pe graficul obișnuit H4, unde nivelurile mele au fost (pentru a câta oară) reconfirmate de această evoluție laterală/consolidare de care aminteam în postările precedente. Spuneam dealtfel tot ultima oară că ”în ceea ce privește obstacolele/targeturile pentru ordinele de SELL/BUY, acestea rămân pe mai departe cele deja enunțate (și confirmate ulterior) în analizele precedente, adică 106,95, și 107,34 în drumul către zona de rezistență de la 107,70/108,30, respectiv 105,56, 105,09 și 104,61 în drumul către zona de suport de la 103,38/103,09/102,85”. De remarcat de asemenea și posibilul canal ascendent format în ultimele trei săptămâni, ca dealtfel și media mobilă EMA 200 de pe același H4 (chiar deasupra căreia ne aflăm acum), indicatori pe care traderii îi pot lua în seamă suplimentar la plasarea ordinelor.