Briefing 07.03.2019
07/03/2019
Briefing 08.03.2019
08/03/2019

Despre petrol, tehnic și fundamental

Revin după mai bine de 5 săptămâni cu o analiză grafică a evoluției cotațiilor țițeiului, în condițiile în care s-a confirmat ceea ce afirmam ultima oară, și anume că ”volatilitatea extremă din ultima perioadă a dispărut și prețul s-a mai stabilizat. Iar imaginile daily ale celor două tipuri de țiței tranzacționat (detalii găsiți aici) confirmă această evoluție mai liniștită (validând totodată zonele pe care le plasasem anul trecut pe grafice)”. Dealtfel anticipasem pe undeva această evoluție încă din 08.01, când afirmam că ”înclin să cred că ne vom menține pe aici o perioadă, în sensul în care prețul se va stabiliza într-un range, eventual mai amplu, precum cel din perioada mai-septembrie de anul trecut”.

Deocamdată un range mai amplu pe USCrude poate fi definit în condițiile în care prețul nu va trece de zona de rezistență de la 58,00-60,00, una puternică având în vedere că ea corespunde cu fibo 50,0 al creșterii iunie 2017 – octombrie 2018, dar și pentru că pe aici trece media mobilă EMA200 (dealtfel spusesem data trecută că va fi ”un obstacol extrem de greu de trecut (cel puțin într-o primă fază), și, de ce nu, în acestă eventualitate, o zonă favorabilă pentru vânzători din punct de vedere al raportului risc-recompensă”). Iar limita inferioară a acestuia ar putea fi 48,80-49,40 (sau psihologicul 50,00, aflat la fibo 76,4), deși șanse are și 52,00-52,50. Deocamdată consolidarea actuală se desfășoară între rezistența amintită și 54,50-55,00 (fibo 61,8), cotația menținându-se și în minitrendul (roșu) ascendent de anul acesta.

Imaginea este asemănătoare și pentru UKBrent, trendul crescător actual fiind de asemenea bine delimitat, consolidarea din ultimele săptămâni desfășurându-se între 67,80 și 63,50-65,00 (fibo 50,0 al creșterii iunie 2017 – octombrie 2018). Taurii speră ca prețul să treaca de rezistență, și totodată de media mobilă EMA200, în timp ce vânzătorii își doresc străpungerea suportului și, pe termen mediu, confirmarea unui range mai amplu având ca limită inferioară 60.70-61,30 (fibo 61,8) sau 57,80-58,40 respectiv 57,80-58,40.

Probabil că în curând volatilitatea va reveni și vom asista la mișcări mai puternice, însă deocamdată, cei care trebuie să schimbe ceva sunt sell-erii. Căci tendințele actuale (parte din ele atribuite reducerilor producției OPEC + precum și sancțiunilor aplicate Iranului și Venezuelei) par să pună presiune pe preț în acest an, iar faptul că apetitul la risc continuă să fie destul de ridicat (până când?) în urma progreselor în negocierile comerciale, contribuie la susținerea cotațiilor. Cu toate acestea, așa după cum spuneam, factorii cheie pentru petrol au fost de multe ori deciziile OPEC +. Și acum se pune problema dacă membrii OPEC + vor conveni să continue reducerile de producție dincolo de data de expirare actuală din vară, în 17-18 aprilie la Viena, deși până atunci membrii organizației se vor întâlni la Baku pe 17-18 martie.


Se poate spune și căzonele de rezistență actuale par greu de trecut fără factori fundamentali, deși, din punct de vedere tehnic, o trecere (confirmată) peste EMA200 va fi semnal pozitiv pentru cumpărători, dar dacă nu este însoțit de fundamente, prețul poate să revină dedesubt. Iar dacă Rusia, care în prezent se pare că nu acționează în totalitate conform cu înțelegerea din decembrie (în principiu toată greutatea cade doar pe Arabia Saudită) nu își va schimba politica în aprilie, ne putem așteaptă ca prețurile petrolului să sufere ulterior, dacă membrii OPEC nu vor conveni asupra unui un alt acord semnificativ, ceea ce este foarte puțin probabil. Reamintesc că OPEC, Rusia și alte state din afara cartelului, alianță supranumită OPEC+, au agreat în decembrie să reducă producția cu 1,2 milioane de barili pe zi, de la 1 ianuarie. OPEC este responsabilă pentru o reducere zilnică de 800.000 de barili pe zi, tăiere ce revine unui grup de 11 state membre din 14, Iran, Libia și Venezuela neluând parte la diminuarea producției. Am citit mai demult un sondaj potrivit căruia reducerile celor 11 state OPEC au atins doar 70% din totalul promis. Exporturile Iranului sunt afectate însă de reintroducerea sancțiunilor din partea SUA, în timp ce în Libia, din când în când, din cauza atacurilor armate, producția de la anumite câmpuri petrolifere este întreruptă. Venezuela este puternic afectată de hiperinflație (10.000.000% în 2019, potrivit FMI), grave lipsuri de hrană și medicamente și o criză politică abruptă (nu demult administrația Trump a intensificat presiunea asupra președintelui Nicolas Maduro, anunțând sancțiuni împotriva companiei petroliere de stat PDVSA, în timp ce Maduro anunțase că întrerupe relațiile diplomatice cu SUA, după ce Donald Trump l-a recunoscut pe liderul opoziției, Juan Guaido, ca președinte interimar).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *