La masa rotundă la care a participat împreună cu precedenții șefi ai Federal Reserve Yellen și Bernanke, Jerome Powell a declarat că instituția pe care o conduce este flexibilă în ceea ce privește politica monetară, și că nu are de gând să renunțe la poziția pe care o ocupă în cazul unor presiuni din partea președintelui Donald Trump. Dealtfel președintele american a criticat în repetate rânduri politica băncii centrale, acuzând instituția că are o politica monetară prea restrictivă care creează presiuni de apreciere a USD, afectând astfel poziția comercială a SUA, crescând costurile de împrumut și punând bețe în roate creșterii economice. Ba chiar înainte de Crăciun, în presa americană au apărut zvonuri legate de faptul că Trump ar fi discutat în privat posibilitatea de a-l demite pe Powell, deranjat de ritmul alert de creștere a dobânzilor. În legătură cu acest subiect, șeful FED a afirmat că nu a primit nicio informare oficială de la Casa Albă privind eventualele nemulțumiri legate de politica monetară. „Pot să spun că întâlnirile între președinte și conducerea FED au loc uneori”, a declarat Powell care, întrebat dacă are o întâlnire stabilită cu Trump, a adăugat că, deocamdată, nu există planuri în acest sens.

Revenind la politica monetară, ramintesc că FED a majorat în decembrie dobânda de referință în intervalul 2,25%-2,5%, în linie cu așteptările din piață, reducând însă numărul estimat pentru 2019 la două astfel de mișcări în loc de trei. Această creștere a fost a patra din 2018 și a noua începând cu decembrie 2015, când banca centrală a întrerupt politica de relaxare monetară adoptată ca răspuns la criza financiară. Acum însă Powell a punctat că FED nu va lua decizii pripite cu orice cost, iar politica monetară, ca de obicei, „nu se află pe un curs prestabilit”, Rezerva Federală fiind deocamdată „răbdătoare” în legătură cu următoarea decizie, preferând să observe evoluţia economiei. O schimbare de ton care poate duce chiar la schimbarea partiturii, pe care și piața o ia din ce în ce mai serios în calcul din moment ce cotele pentru o probabilă creștere în 2019 scad de la 6,5% în iunie la 4,7% în decembrie, pentru ca o eventuală tăiere să primească șanse de la 1,5% la 27,45% pentru aceeași perioadă.

Decizia din decembrie 2018 poate rămâne astfel ultima într-un calendar predictibil, căci în 2019 poate fi nevoie de o nouă direcție, pe măsura trecerii la următoarele etape din ciclul economic. Stimulentul fiscal din tăierile de impozite ale președintelui Donald Trump, care a protejat în 2018 SUA de încetinirea economică globală, va începe curând să își piardă efectele. Principalii indici bursieri americani au scăzut cu peste 10% în ultimul trimestru, ca urmare a îngrijorărilor provocate de câștigurile companiilor, creșterea costurilor cu împrumuturile, încetinirea economiei mondiale și tensiunile comerciale internaționale. Diferența dintre randamentele la obligațiunile pe termen scurt și cele pe zece ani, care devine în mod tipic negativă înaintea recesiunilor, a scăzut aproape de zero, speriindu-i pe investitori.

Powell pare să fi oscilat sub presiune în ultimele luni căci, dacă în octombrie dădea de înțeles că investitorii ar trebui să se aștepte la mai multe măriri de dobândă înainte ca sarcina FED să se încheie (pe undeva având nevoie și să semnaleze că nu îl va urma orbește pe Trump), o lună mai târziu sugera că aproape nu mai este nevoie de niciuna. Părea că ”se caută”, ca să folosesc un termen din fotbalul autohton. Însă doctrina pe care a moștenit-o când a preluat postul (bazată mai mult pe modelele predictive și mai puțin pe datele economice și financiare), care cere ca politica monetară să se înăsprească cam o dată pe trimestru, devine un pic șubredă în condițiile actuale. Căci creșterile de dobândă au fost justificate ani la rând cu predicții că boom-ul locurilor de muncă din SUA va deveni curând inflaționist (apropos de asta, cifrele venite vineri au depășit așteptările, 312K fiind cel mai mare număr începând cu februarie, la care se adaugă revizuiri pozitive de 58K pentru lunile trecute). Și totuși, chiar cu un șomaj de doar 3,9% (după datele de vineri, căci în ultimele luni a fost chiar 3,7%, minimul ultimilor 49 ani), inflația de bază este ușor sub țintă și în scădere, cum dealtfel ar putea fi trasă în jos curând și cea globală (de scăderea prețului la petrol). În acest context creșterile de dobânzi vor avea nevoie de o justificare mai puternică decât riscul de inflație, care a fost exagerat mereu. Ne aflăm însă spre finalul unui ciclu economic, iar FED trebuie să fie atentă căci înaintea ultimelor recesiuni a ridicat dobânzile, indicând șomajul redus, în ciuda semnelor de apropiere a unei încetiniri de pe piețele de obligațiuni. Dealtfel politicienii și chiar economiștii nu reușesc de obicei să prezică recesiunile decât atunci când sunt iminente, pe când piața le anticipează cu luni bune înainte, deci nu am avea motive să nu credem că la fel va fi și data viitoare (poate chiar acum?). Rămâne deci de urmărit dacă FED va găsi anul acesta echilibrul corect, unul ce pare în momentul acual, dacă evident circumstanțele nu se schimbă, menținerea ratelor de dobândă constante în 2019. Să nu uităm că deciziile de politică monetară ale băncii centrale din SUA au o influență majoră asupra dolarului și, implicit, asupra pieței valutare, dar, direct sau prin prin ricoșeu, determină evoluții și pentru bursele de acțiuni, mărfuri și obligațiuni, fiind astfel, poate, cel mai important eveniment din calendarul piețelor financiare.

Află care sunt elementele importante pentru a investi cu succes în piețele financiare. Curs Gratuit La Sediu Profit Point!

În ceea ce privește evoluția monedei americane, graficul daily al indexului dolarului (care prezintă evoluția USD în raport cu un coș valutar reprezentat în ordine de EUR, cu podere de peste 50%, JPY, GBP, CAD, etc) ne arată că, deocamdată, rezistența aflată în zona 98 (unde se află și fibo 61,8 al scăderii 2017-2018) a constituit un obstacol extrem de greu de trecut. Astfel că momentan vânzătorii dețin controlul și putem asista la o corecție până la următorul nivel fibo, unul extrem de solid, prin zonă (94-95) trecând atât media mobilă SMA200 cât și o posibilă linie de trend pornită din minimele de acum un an. Acolo se poate decide direcția pe termen mai lung, deși o evoluție mai mult laterală, precum cea din a doua jumătatea a anului trecut nu trebuie deloc exclusă din calcule.