Cum ne ajută Fibonacci pe graficul aurului
01/02/2017
Principalele riscuri din piață
03/02/2017

Psihologia în tranzacționare

Succesul în tranzacționarea valutelor (ca de altfel a oricărui alt tip de instrument financiar) este tributar unei complexități ireductibile constituite din analiză (tehnică și fundamentală), tehnici de administrare a capitalului (binecunoscutul money-management) și control emoțional. Altfel spus, un trader nu poate fi profitabil dacă nu și-a cultivat toate cele trei laturi. Prea puțin contează dacă stăpânim perfect două dintre aceste domenii, de vom avea lipsuri la al treilea, profitul se va lăsa așteptat. Mi-am propus ca, în cadrul acestor capitole, să discutăm pe marginea controlului emoțional (management-ului emoțional sau, și mai simplu, psihologiei în tranzacționare, cum mai este el numit).

(1)

Pentru început vom vorbi despre deschiderea tranzacțiilor. O greșeală des întâlnită în rândul începătorilor este lipsa de răbdare, care se manifestă în felul următor: trader-ul își face un plan (asta apropos de strategie), știind că trebuie să aștepte ca prețul să atingă un anumit nivel. Când însă se apropie momentul confirmării, trader-ul începe să fie măcinat de următoarea întrebare: dacă cumva ratează ordinul? Dacă se întâmplă ca prețul să se îndrepte în direcția preconizată înainte ca el să primească semnalul de intrare? Păi cum așa, să lase tranzacția să-i scape? El trebuie să prindă mișcarea asta! A gândit-o, a așteptat-o! Cum s-o rateze? Și astfel trader-ul dă frâu liber imboldului emoțional de a deschide o tranzacție fără să fi primit încă semnal. După puțin timp (în care ar fi fost bine să fie răbdător, așteptând primirea semnalului), prețul variază fără să ofere semnalul anticipat, și astfel traderul se află acum într-o tranzacție neconformă cu strategia sa. Iar cum astfel de ordine evoluează, de obicei, în dezavantajul său, deznodământul acestui ordin este clar: pierzător. De ce? Pentru că este greșit să dai un ordin fără să ai semnal, iar piața taxează imediat greșelile.

Orice trader trece prin asta. Trebuie lucrat la acest aspect, autoeducându-te să ai răbdare. Oportunități apar mereu în piață, important este să reusim să ne controlăm emoțiile. În fața graficului, cu planul făcut și așteptând semnalul. Când începi să simți palpitațiile nerăbdării, îți aduci aminte de pățaniile de dinainte și-ți derulezi mental următorul film: ce o să fac acum? Iar nu voi avea răbdare și voi deschide tranzacția înainte să primesc semnalul, iar după aceea voi constata că nu se confirma acel semnal. Iar voi fi într-o tranzacție în care nu trebuia să ma aflu și iar se va închide pe minus! Chiar nu pot? Chiar este nevoie să continui cu acest…prost obicei? Ia să mă abțin și să aștept să văd dacă primesc sau nu semnal. Satisfacția va fi mare când vei trage linie și vei constata că, procedând astfel, majoritatea ordinelor vor fi profitabile. Căci într-adevăr, piața te pedepsește când nu respecți regulile, dar te și recompenseză când o faci.

(2)

Dacă inițierea tranzacțiilor, în contextul discuției noastre despre psihologia în tranzacționare, ridică unele probleme, nici închiderea lor nu se lasă mai prejos, oferind la rândul ei o generoasă paletă de provocări.

Prima tendință ce se face simțită este aceea de a închide tranzacția imediat după ce a acumulat câteva puncte. Totul ar fi în regulă cu această abordare dacă am fi siguri 100% că fiecare tranzacție pe care o deschidem se va închide pe profit. Însă așa ceva nu se întâmplă oricât am încerca (și traderilor cu experiență li se întâmplă să închidă tranzacții pe pierdere). Însă atunci când pierdem cu o tranzacție, zboară grăbite din cont mult mai multe puncte decât au intrat, cumulat, grație tranzacțiilor profitabile. În concluzie, pierdem printr-o singură tranzacție profitul obținut în urma câtorva. De ce? Deoarece în ochii începătorului orice mic profit este o victorie ce trebuie consemnată în istorie; în istoricul contului desigur, prin închiderea ordinului. Numai că acesta uită că este necesar ca și pentru pierderi să avem un plan. Aici facem un excurs în teritoriul risk-reward-ului pentru a menționa că, pentru orice tranzacție, nu riscăm mai mult decât așteptăm să câștigăm: am riscat „x” puncte, atunci lăsăm ordinul să se închidă pe (măcar) „x” puncte, deși ideal ar fi ca profitul să fie mai mare.

Dacă profiturile mici sunt o problemă pentru unii, din păcate, cele mari constituie pentru alții una și mai mare. Lăcomia, adică a lăsa deschis un ordin profitabil, visând că va acumula și mai multe puncte, asta după ce a fost deja acumulat numărul de puncte preconizat (ori chiar unul mai mare decât cel preconizat), reprezintă o altă cale pe care se angajează traderii și, evident, o altă cale de a pierde bani, timp și încredere în sine. Dacă ne-am atins obiectivul de puncte, am închis ordinul și gata. Căci dacă nu vom proceda așa, lăsând ordinul deschis, acesta, fără excepție, mai devreme sau mai târziu (sau când ne așteptăm mai puțin), se va întoarce împotriva noastră, lasându-ne cu un profit mult mai mic sau chiar cu o pierdere.

Și cum, până acum, am discutat despre cum putem pierde „câștigând”, să vedem cum putem pierde „curat”. Există în principiu două metode: fie nu ne protejăm ordinul cu un stop-loss (o comandă care închide ordinul automat atunci când prețul ajunge la o cotație pe care o stabilim, scopul lui fiind acela de a ne limita pierderea), fie mărind stop-loss-ul, pe măsură ce ordinul se deplasează împotriva noastră, astfel încât prețul nu reușește niciodată să-l atingă și să stopeze pierderea. De ce facem asta? Instinctul de conservare: nu ne convine să ne „consumăm” din cont (adică să pierdem din capital) și pentru a-l „conserva”, nu închidem tranzacțiile pierzătoare, dându-i prețului „șansa” să își revină. Astfel, nu facem altceva decât să ne mințim singuri, bazându-ne pe o speranță nefondată, deoarece prețul nu se va întoarce iar pierderea nu se va micșora.Trebuie să ne asumăm pierderile și, mai ales, să învățăm din ele (căci sigur am greșit cu aceste tranzacții) pentru a nu le repeta. Luați aminte de aceste capcane psihologice!

(3)

Psihologia în tranzacționare îți face simțită prezența și… după tranzacționare. Ceea ce vreau să spun este că factorii psihologici nu intervin doar înaintea deschiderii tranzacției sau în timpul desfășurării acesteia, ci și după închiderea ei.

În situația închiderii unui ordin pe pierdere, trader-ul va simți nevoia de a recupera. De ce? Deoarece piața i-a luat ceva, i-a „furat” o parte din capital, iar el se simte obligat să recupereze ceea ce i s-a luat, fiind injust, din perspectiva lui, să lase lucrurile astfel. Și atunci, stăpânit de această nerăbdare, va căuta inițierea altor tranzacții. Problema de această dată este că ordinul nu-și va mai avea sorgintea în gândire, în analiză, în strategie, ci doar în dorința de a-si acoperi paguba; iar cum ordinele negândite (în majoritatea cazurilor) aduc pierderi, este lesne de întrevăzut ce urmează: o nouă pierdere. Ciclul se reia, rezultând o altă tranzacție pe pierdere. Și astfel, profitul acumulat în timp se evaporă rapid.

Pe de altă parte, după închiderea câtorva tranzacții pe profit (ordine gândite, conforme cu strategia), trader-ul va începe să se simtă bine… uneori prea bine; atât de bine încât se va simți buricul pământului, atotputernic, insurmonabil. De aici la dezastru mai este doar un pas! Măgulit de perspicacitatea de care a dat dovadă, trader-ul nu va mai face apel la strategie, alegând superficialitatea, nemaifiind nevoie „să se complice cu detalii”, că doar știe ce face, iar asta se vede în profitul acumulat din ultimele ordine. Însă, cum am spus și mai înainte, ordinele ce nu se aliniază cu strategia aduc pierderi. Ca urmare, prin inițierea unor ordine fără a mai ține cont de regulile care i-au adus reușita, pierderile nu vor întârzia să apară. Apoi, după una sau mai multe pierderi, traderul va simți nevoia să recupereze, intrând în acel ciclu în care își poate falimenta cu succes contul – sau dacă are noroc, pierde tot câștigul – într-un timp foarte scurt.

Fiecare tranzacție încheiată, indiferent dacă a fost sau nu profitabilă, este o lecție din care trebuie să învățăm!

(4)

În următorul capitol vom vorbi despre atitudinea necesară pentru trading. Căci, pentru a fi eficient, trader-ul trebuie să aibă și o anumită atitudine față de tranzacționare. Cum scriam în articolele precedente (1-3), totul se rezumă la disciplină. Însă cu toate acestea, disciplina este utilă doar în contextul trading-ului. Cu alte cuvinte, trader-ul este nevoit să se obișnuiască să fie disciplinat, iar obișnuința vine prin impunere, prin autoeducație. Aceasta poate fi, de multe ori, percepută de către trader ca un efort, din acest motiv fiind nevoie de timp pentru ca disciplina să înceapă să-și facă simțită prezența în deciziile de tranzacționare. Pentru a depăși acest obstacol, trader-ul poate uzita de următoarea abordare: decât să-și impună să fie disciplinat, el poate face în așa fel încât acestă disciplină să vină de la sine, să iasă la lumină în mod natural. Acel altceva este starea generală psihologică în care se găsește trader-ul. El își poate genera această stare prin comportamente și obiceiuri simple, utile, chiar și în viața personală.

Un prim astfel comportament este canalizarea energiei și către alte pasiuni sau activități, care necesită alte resurse decât cele reclamate de trading. Până la urmă mulți investitori se pliază pe recomandarea de a-și diversifica portofoliul. Deci, este bine ca trader-ul să-și diversifice viața. Se concentrează pe tranzacționare dar se dedică și hobby-urilor sale, ocupându-și timpul cu activități care-l deconectează de la piață.

Un alt comportament este starea de spirit pozitivă, manifestată prin zâmbete și râsete, ori de câte ori acestea sunt prielnice. Făcându-ne corpul să rezoneze pozitiv, cum mintea influențează trupul și viceversa, vom inocula pozitivism și la nivelul psihicului, iar acesta odată ajuns aici ne va deconecta de temeri, angoase, stress etc. făcând-ne să fim mult mai obiectivi, deci mai disciplinați.

Nu în ultimul rând odihna joacă un rol esențial. Citeam relativ recent anumite materiale în care era postulată ideea, sprijinită de studii solide, că somnul ne face mai deștepți. Când o persoană este odihnită poate fi obiectivă, poate surprinde și filtra eficient elementele importante astfel încât să ia decizii eficiente, fie că acestea implică deschiderea/închiderea tranzacțiilor sau simpla așteptare a unei oportunități.

(5)

Ne vom apleca acum atenția asupra a două elemente, aparent diametral opuse: analiza mult prea detaliată (over-analysis) și inspirația de moment (feeling).

Trader-ul poate cădea în tentația de a analiza mult prea detaliat un anumit instrument financiar, cu intenția de a-l înțelege foarte bine și, în consecință, pentru a lua deciziile corecte. Foarte bine! Numai că, dacă nu se va opri la timp, continuarea examinării cu persistență va scoate la lumină și informații care vor intra în contradicție cu unele elemente care, până cu câteva momente mai înainte, reprezentau claritatea întruchipată. Din acest moment trader-ul se va simți „pierdut”, neștiind dacă este cazul să deschidă/închidă un ordin sau să aștepte. Prin urmare, cel mai bine este ca analiza să dureze, conform strategiei, până la înțelegerea situației, respectiv până când simțim că lucrurile încep să se lege. Dacă după acest moment vom continua să tot cercetăm, acele detalii își vor face simțită prezența și vom începe să se simțim dezorientați, fiind mai aproape de o decizie neinspirată.

Și dacă tot am adus aminte de inspirație, câteva cuvinte și despre aceasta. Mulți traderi, mai ales cei începători, au impresia că inspirația momentului îi va ajuta să aibă succes. La scurtă vreme își vor da seama că nu este adevărat. Și totuși, cum se folosesc anumiți traderi de acest feeling? Ei bine, ca în orice profesie, odată cu experiența apare și inspirația de moment. Este practic un soi de automatism, deoarece acest feeling își are sorgintea în subconștient. După ce traderul execută, în timp, multe tranzacții, observând suficiente pattern-uri și învățând din ordinele pierzătoare, toate aceste informații vor trece în subconștient. Iar ulterior, când în mod conștient, acesta va analiza un pattern sau va dori să inițieze o tranzacție, informația va ajunge imediat în subconștient, suprapunându-se experienței. Astfel, cea mai apropiată experiență își va pune amprenta asupra noii informații, făcându-l pe trader, la nivel conștient, să simtă că, deși totul arată bine, parcă ar fi mai bine să nu inițieze tranzacția sau, din contră, deși nu are suficiente argumente, pattern-ul îl inspiră către un moment bun de speculat. Concluzia: este bine să fim atenți la feeling-ul unui trader cu experiență.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *