Voi analiza pe scurt astăzi din punct de vedere grafic evoluția cotațiilor petrolului, ajunse după raliul puternic de anul acesta în apropierea unor zone importante de rezistență. Despre factori fundamentali, OPEC+, etc am tot vorbit, ultima oară în postarea de data trecută, intitulată „Despre petrol, tehnic și fundamental”, când afirmam și că există șanse ca volatilitatea să revină și să asistăm la mișcări mai ample, cum dealtfel s-a și întâmplat.

Imaginea daily USCrude ne arată că prețul a trecut, în sfârșit, de zona de la 58,00-60,00, despre care afirmam ultima oară că este ”una puternică având în vedere că ea corespunde cu fibo 50,0 al creșterii iunie 2017 – octombrie 2018, dar și pentru că pe aici trece media mobilă EMA200, astfel încât va fi un obstacol extrem de greu de trecut (cel puțin într-o primă fază), și, de ce nu, în acestă eventualitate, o zonă favorabilă pentru vânzători din punct de vedere al raportului risc-recompensă”. În acest context raliul s-a reluat și în trei zile am ajuns aproape de 63,00-64,30, unde cu siguranță vânzătorii vor plasa ordine având în vedere riscul mic asumat, sperând într-o primă fază în revenirea la suport și, eventual, o menținere între aceste zone, căci e mai dificil în momentul acesta să schimbe acest pattern bullish (pentru aceasta fiind de preferat ca prețul să străpungă zona de suport de la 54,50-55,00). Inutil de adăugat că o trecere peste zona de rezistență deschide calea către 66,40-67,40, adică cotațiile de acum jumătate de an.

Graficul este asemănătoar și pentru UKBrent, unde rezistența se află la 70,50-72,30, iar perspectivele sunt asemănătoare, zonele de suport fiind vizibile și aflate la 67,80 (pe unde trece și EMA200) și, mai ales, 63,50-65,00 (SMA100), aflat chiar sub fibo 50,0 al aceleiași creșteri iunie 2017 – octombrie 2018.